SĂPTĂMÂNALUL DIPOL – TV, SAT TV, CCTV, și WLAN

Probleme cu modelul Ride-Sharing și Robotaxi despre care nimeni nu vorbește.

Ride-Sharing este un model de transport în care pasagerii comandă curse folosind o aplicație, iar șoferii își folosesc propriile vehicule pentru a livra aceste comenzi. Companii precum Uber și Lyft acționează ca intermediari, percepând un comision pentru fiecare călătorie. Aceste companii se îndreaptă acum către Robotaxi – vehicule autonome capabile să transporte pasageri fără un șofer uman. Această tehnologie are potențialul de a reduce costurile de operare, de a îmbunătăți siguranța și de a crește disponibilitatea transportului, dar în același timp elimină șoferii tradiționali, ceea ce poate duce la pierderi masive de locuri de muncă. Venitul decuplat este un model de afaceri în care utilizatorii care folosesc un serviciu nu reprezintă principala sa sursă de finanțare. Un fenomen similar are loc în schimbul de călătorii, în care pasagerii plătesc pentru călătorii, dar șoferii sunt văzuți ca un cost atunci când oferă un serviciu, mai degrabă decât participanții cheie în ecosistem. Platformele acordă prioritate pasagerilor pentru că generează venituri, în timp ce șoferii sunt văzuți ca o „problemă de rezolvat” – ceea ce duce la reduceri de salarii și la o reducere a influenței acestora asupra operațiunilor companiei. Modelele de afaceri funcționează mai eficient atunci când utilizatorii și plătitorii sunt același grup.

Vehiculele autonome ar putea schimba complet modelul de ride-sharing. Dacă Uber și Lyft implementează Robotaxi pe scară largă, șoferii actuali își vor pierde sursa de venit, deoarece nu vor putea concura cu o flotă AI care nu necesită salarii. Eliminarea șoferilor ca „cost de exploatare” înseamnă că companiile se vor putea concentra numai pe pasageri, făcându-i principalii lor clienți. Unele companii iau în considerare un model în care utilizatorii privați ar putea cumpăra și întreține vehicule autonome și apoi să le închirieze pe o platformă de ride-sharing. Acest lucru este similar cu conceptul Airbnb, dar cu mașinile, există provocări suplimentare, cum ar fi întreținerea costisitoare a vehiculelor autonome, reglementări neclare privind răspunderea pentru coliziuni și lipsa infrastructurii pentru încărcarea complet automatizată a vehiculelor electrice.

Robotaxi-urile actuale funcționează în principal în zonele urbane, unde hărțile precise și infrastructura dezvoltată permit conducerea autonomă eficientă. Desigur, șoferii pot fi încă necesari pe rutele mai lungi și în zonele mai puțin urbanizate. O provocare suplimentară este lipsa infrastructurii care să permită încărcarea automată a flotelor de robotaxi. Soluțiile potențiale includ stații de încărcare robotizate, tehnologia de schimbare a bateriilor și parcări dedicate pentru flotele autonome, unde vehiculele se pot încărca între curse. În viitor, transportul în comun ar putea fi integrat cu noi forme de transport, cum ar fi aeronavele cu decolare și aterizare verticală (VTOL), care ar permite călătoriile rapide între orașe. Există și concepte pentru vehicule hybrid, în care mașinile autonome s-ar putea conecta la module zburătoare pentru a evita ambuteiajele și pentru a parcurge distanțe mai mari. Problemele de securitate pot menține astfel de soluții futuriste.

Robotaxi-urile pot face ca ride-sharing-ul să devină mai ieftin, mai sigur și mai convenabil, dar au și consecințe sociale grave. Automatizarea în masă va duce la dispariția locurilor de muncă pentru șoferi. Tesla explorează posibilitatea angajării persoanelor pentru a supraveghea vehiculele autonome de la distanță în situații de urgență. Numărul acestor poziții va fi mult mai mic decât al actualilor șoferi iar rolul lor va fi temporar. Schimbările pot fi benefice pentru pasageri, datorită prețurilor mai mici, a calității superioare a serviciilor și absenței riscurilor călătorind cu un șofer incompetent sau periculos. În cele din urmă, taxiurile robot pot rezolva problema veniturilor divizate, deoarece platformele se pot concentra exclusiv pe pasageri ca fiind clienții principali. Introducerea acestei tehnologii va ridica noi provocări, de la șomajul în masă în rândul șoferilor până la necesitatea adaptării infrastructurii de transport pentru a sprijini flotele autonome.

Cablurile TRISET 302 RG-6 și mufele F.

Mantaua exterioară a cablului coaxial poate fi realizată dintr-un polimer sintetic PVC (cabluri interioare tipice), un strat de polietilenă PE (exterior) sau plastic LSZH (Low Smoke Zero Halogen) (cabluri cu o clasă de rezistență crescută la foc –Dca, B2ca). Cablurile realizate cu tehnologie PVC sunt mai moi decât cele din PE sau LSZH. Când utilizați cabluri cu manta rigidă, montarea corectă a conectorilor este importantă pentru confort și instalare rapidă.

Conectorii F MASTER pentru cablurile TRISET 302 sunt disponibili pentru două dimensiuni. Tabelul de mai jos vă va ajuta să selectați conectorul potrivit pentru tipul de cablu selectat.

Paleta de culori pentru vizualizarea camerelor termale.

Camerele de termoviziune înregistrează radiația infraroșie emisă de obiecte și o transformă într-o imagine în care intensitatea radiației corespunde unor nivele specifice de temperatură. Utilizarea diferitelor culori ale imaginii îmbunătățește lizibilitatea acesteia și facilitează analiza, deoarece diferitele temperaturi sunt mai ușor de identificat datorită culorilor atribuite

Camerele cu imagini termice suportă o varietate de palete de culori, „Ironbow” (rainbow) este una din cele mai des folosite pentru analiza de culori cu o paletă generală de aplicații. Această paletă este bazată pe trecerea de culori de la violet și albastru (rece) până la roșu și galben (cu gradient alb) pentru zone tot mai calde. Diferă temperatura obiectelor prin aceeași culoare de bază de la violet (rece) până la alb (foarte cald). Acest gradient face tranziția de temperatură și mai clară - cel mai rece obiect va apărea albastru închis, în timp ce cel mai cald va fi galben-brun spre gri sau chiar alb. Acest tip de culoare va ajuta operatorul de la distanță să identifice foarte ușor zonele ce trebuie analizate în plus.

Paleta alb-negru "White Hot" este adesea utilizată în testarea și analiza camerelor termale. Cele mai calde zone sunt afișate în alb, cele mai reci în negru. Această paletă este o alegere bună pentru orice aplicație în care contrastul este important, de ex. pentru detectarea obiectelor în mișcare. În acest caz, o paletă de culori statică poate fi adăugată la paletă, unde culorile aditionale sunt asignate unor valori specifice de temperatură și rămân constante. O cameră video termică cu paletă statică permite utilizatorului să compare rapid temperaturile relative. O astfel de paletă este cel mai bun instrument atunci când prioritatea este detectarea rapidă a oricărei abateri de la normal.

Construirea unei case - cablare pentru Internet.

Datorită progresului tehnic, schimbărilor în furnizarea serviciilor la un preț accesibil și a noilor inovații tehnice, modul recomandat pentru cablarea caselor și apartamentelor a evoluat considerabil în ultimii ani.

Un instalator este responsabil cu cablarea unei clădiri pentru Internet și trebuie să țină cont de câțiva factori care pot afecta aspectul final al lucrării. Instalarea cu prea puține cabluri sau selectarea unui tip greșit de cablu poate duce la limitări semnificative de utilizare în viitor. Pe de alta parte, ar trebui sa tineti cont de factorul economic si sa nu instalați prea multe cabluri care nu vor fi utilizate. Deci, cum cablați corect casa?

Modul de transmisie de bază utilizat de rețelele LAN ar trebui să fie un cablu torsadat de cupru. Utilizarea fibrei optice pentru transmisie într-o casă nu ar avea sens în următorii câțiva ani. În case, se recomandă utilizarea cablurilor UTP/FTP Cat 5e, 6 sau 6a. Aceste tipuri de cabluri permit transmiterea datelor la viteze de până la 1 Gbps, ceea ce va fi cu siguranță suficient în următorii zece ani. Persoanele cu un buget mai mare pot lua în considerare instalarea unui cablu cat 6, care permite transmiterea datelor chiar și la 10 Gbps. Luând în considerare prezența dispozitivelor de pe piață care funcționează la o viteză de 2.5 Gbps, un astfel de cablu poate fi o soluție mai bună.

Linia verde ⇒ E1171 (Tri-Lan 240) cablu de antenă LTE/5G de 50 Ω Linia violet ⇒ E1611 (NETSET U/UTP 6, gel-filled) cablu de rețea de exterior
Linia albastră ⇒ E1608 (NETSET U/UTP 6) cablu de rețea de interior Linia deschisă ⇒ cablu provider ISP (Internet Service Provider)

Soluția optimă este să se utilizeze un cablu de rețea pentru fiecare cameră. Acest lucru va oferi libertatea de a plasa AP-ul oricum dorim. Asigurați-vă că semnalul Wi-Fi poate fi folosit de toate exhipamentele, aerul condiționat, pompe de căldură sau centralelor electrice, precum și pentru celelalte echipamente ce utilizează WiFi. Această libertate de a conecta un calculator sau un alt dispozitiv la o rețea cu fir este la fel de importantă. Pentru funcționarea stabilă, câteva aplicații necesită conexiuni prin cablu. Acest lucru se aplică rețelelor de streaming sau a jocurilor online. Când planificăm cablarea, trebuie să ne amintim că Internetul este acum folosit nu doar de PC-uri. Cablurile torsadate trebuie să fie conectate la televizoare, console sau home cinema. De asemenea, poate cineva să folosească un PC în bucătărie sau în fiecare cameră.

Când creați o rețea LAN acasă, ar trebui să luați în considerare potențialele surse de acces la Internet. Pozarea unui cablu torsadat instalat la primul nivel al clădirii va permite conectarea ușoară a serviciilor de la un ISP local sau de la o rețea de cablu. Instalarea unui cablu de Internet la exterior printr-un router vă va permite să accesați rețeaua de Internet Wi-Fi (instalarea unui AP). De asemenea, trebuie să luați în considerare accesul la Internet prin intermediul rețelei mobile LTE/5G. Trecerea a două cabluri coaxiale de 50 Ω pe acoperiș vă va permite instalarea unei antene externe MIMO la un router 4G de mare viteză.

Conectarea echipamentelor adiționale prin interfața RS-485 videointerfonul IP Hikvision.

Interfața RS-485 a stației de ușă/poartă IP Hikvision Villa din seria DS-KV8xx3-WME1(C) poate fi folosită pentru conectarea unui cititor adițional. Acest cititor poate fi instalat într-un loc separat (de obicei pentru o poartă adițională) unde utilizatorul nu dorește să deschidă poarta cu mâna sau buton local. Cititorul (DS-K1107AM G75369) trebuie să primească o adresă potrivită (de ex: 1) prin mutarea primului microswitch DIP la ON. Pentru conectarea RS485, cititorul (firul galben RS-485(+) iar cel albastru RS-485(-)) este conectat la stația de ușă/poartă. Pe lângă cititor, ambele unități ale sistemului se alimentează de la switch-ul PoE sau de la sursa 12 VDC. După configurarea corectă a sistemului și adăugarea cartelelor de proximitate Mifare (13.56 MHz), aplicându-l pe cititorul încorporat în stația de ușă/poartă sau conectat prin RS-485, va comuta releul 1 și va deschide yala electromagnetică.

Categorii și marcaje pentru fibră optică.

Când se studiază documentele proiectului de rețea cu fibră optică, vor găsi o mulțime de mărci și oferte de cablu cu fibră optică. Există câteva moduri de etichetare folosite uzual, unele direct din marcajele propuse de standarde și recomandări. Altele sunt combinații de marcaje cu o scurtă descriere despre cablu.

Cea mai comună metodă de clasificare a fibrelor este derivată din seria de recomandări ITU-T (organismul de standardizare al agenției tehnologice digitale al ONU în domeniul telecomunicațiilor). Această metodă de marcare și categorisire (G.65xx) este cel mai adesea întâlnită în fișele de catalog oferite de producătorii și distribuitorii de fibră optică. Proiectanții de top, care trebuie să abordeze cablarea la un nivel mai detaliat, pot utiliza standardul european pentru fibre emise de IEC - EN 60793-2-50. Fibra singlemode este inclusă în categoria B și cea multimode - în categoria A1. Desigur, fiecare categorie are, de asemenea, subcategorii, a căror descriere, este încorpotată în recomandările ITU-T.

A treia și ultimă metodă pentru marcajele definite în standardele proprii ale marilor furnizori de telecomunicații. În rețelele proprii, aceștia pot folosi marcaje alternative la cele propuse de standardizare. Un exemplu este Orange, care a introdus un nou set de marcaje pentru fibrele single-mod "SCS" și "AFL" și a adăugat o categorie "J" pentru fibrale cu mai multe moduri, împreună cu subcategorii corespunzătoare.

Pentru fibra optică multimode ITU-T a emis o singură recomandare - G.651.1 - fară a propune subcategorii pentru fibrele optice multimode (în această privință, recomandarea se aplică altor documente). Cea mai răspândită clasificare, în raport cu clasificarea structurii cablului, pentru fibrele multimode este dată de standardul ISO/IEC 11801. Clasificarea în OM1, OM2, OM3, OM4 și OM5 este descrisă în acest document. Un mod mult mai puțin popular (dar încă uzual) de marcare al fibrelor multimode este inclus în standardul EN 60793-2-10., și anume: A1b pentru fibrele OM1, A1a1 pentru fibrele OM2, A1a2 pentru fibrele OM3 și A1a3 pentru fibrele OM4.

Alimentarea camerei prin intermediul media convertorului conectat la fibră. Cablurile de fibră optică constituie cablarea centrală a multor sisteme de supraveghere video. De obicei sunt alese în situațiile în care distanța până la punctele de monitorizare este mare sau se dorește o conectare optică mai sigură. Când o cameră se află la o distanță considerabilă de centrul de supraveghere, locul de instalare al media convertorului optic, în cutia de instalare adecvată cu unitatea sursă de alimentare PoE, precum și o cutie de protecție pentru învelișul cablului (cutie de sudură)... >>>mai multe